Cântec de… pandemie

Din principiu, evit să postez pe site-ul ce – în mod absolut tiranic! – îl dețin, orice aspect referitor la viața „cetății” sau la opțiunile politice ale cetățenilor. Dar și eu stau prin/pe lângă casă, ca voi toți, de ceva vreme. Astăzi vuiește toată „media” vieții că starea de urgență ajunge la obștescul sfârșit, că urmează nuș’-câte zile de vid și haos, că aoleu, că ce bine, că aia, că mai bine, că…

Bref: nu pot rata momentul de a vă descreți frunțile cu un cântecel al unui domn cu care Divinitatea a fost generoasă cu doza de talent, Cristi MUNTEANU pe numele său.

Acum, cu misoginismul ce mă caracterizează, am să remarc faptul că, măcar un pic, din artistic descrisa situație a caracterizat viața noastră, a însuraților, pe perioada izolării la domiciliu (uitat și de nerepetat fie-i numele!). Asta așa, ca să existe o justificare a demersului meu…  

P.S. Sper că dl.MUNTEANU și amicii din Acustic Dream să nu se supere prea tare că am postat minunăția de cântecel fără a le cere în prealabil acordul, dar întrucât ăsta nu-i un site comercial, care nu scoate niciun ban, ba mai mult, cheltuie… să treacă gestul meu la capitolul „acțiuni de promovare”.