Delta noastră…

 

De o vreme – trei săptămâni, mai precis – FaceBook-ul personal este asaltat zilnic de postări care popularizează Delta Dunării (Mirifica mea dragă…).

Nimic rău în asta: așa cum eu am dreptul să mă bucur de minunățiile Dumnezeiești ale naturii, de ce n-ar avea și alții voie?! Doar că…

Doar că, suspicios – așa cum sunt – nu pot să nu fac legătura dintre frecvența crescută a postărilor pe această temă și campania declarată a autorităților de promovare a Deltei Dunării ca obiectiv turistic primordial pentru anul în curs. Mai mult, nu știu ce partid, s-a gândit el așa cu capu’ și a zis să transforme Delta Dunării după modelul americănesc al Fluviului Mississippi, în raiul cazinourilor și al jocurilor de noroc. Și dacă tot s-a gândit, atunci hai să trântească și o lege pe tema asta…

Înainte însă de a vă plictisi cu considerații personale, hai să vă dau câteva imagini luate așa, de-o probă, de către subsemnatul în peregrinările prin Mirifica.

Ce avem noi aici? Noi aici avem CIVILIZAȚIE! Urbană.

Prima fotografie este făcută pe la 05:30 când am „descălecat” dornic de pescuială la unul din locurile mele favorite. Din păcate pentru Mirifica, mai descălecaseră unii, cu ceva timp înainte. Și au zis că dacă tot nu au un gard pe care să-și pună numele, să-și marcheze cumva trecerea prin natură.

Cea de-a doua imagine reprezintă doi pescari grăbindu-se către locul de pescuit.

Următoarea reprezintă un taxi care duce cetățenii în natură, la relaxare:

În fine, iată și turiștii beneficiari de tichete de vacanță, ori pur și simplu victime ale „operatorilor” de turism deltaic:

Și vă rog să mă credeți, dragii mei, că nu am stat să pândesc zile în șir pentru aceste imagini, ci, pur și simplu m-am enervat și am hotărât să fotografiez timp de 10 minute ambarcațiunile care trec. Aș putea să vi le arăt și pe celelalte două, dar ajunge!

M-am enervat pentru că – din fotografie poate nu reiese suficient de clar – acest canal, în acea zonă, nu are mai mult de 7 – 8 m lățime. Este lângă nuferi, printre păsări. Valurile iscate de „transatlantice”, mânate năprasnic, în cel mai fericit caz, au o jumătate de metru înălțime și spală/distrug malurile, vegetația, orice… Mie mi-au umplut bărcuța de apă de nenumărate ori. Și asta, în… Rezervația Naturală Biosfera Delta Dunării!

Ce vreau să spun este că, oricum, Natura și-a atins cumva limita de regenerare în zonele turistice. PET-ul și mârlănia lacomă câștigă războiul! Mai mulți turiști, înseamnă mai multe PET-uri, mai mulți transportatori, mai mulți ghiolbani dornici să-și bună deștiu’ cu ghiul pe natură.

Asta în condițiile în care NU EXISTĂ în toată Delta un serviciu funcțional de colectare/tratare a gunoiului menajer. În condițiile în care, în marea majoritate a cazurilor, cei puși să apere natura și să aplice legea, sunt principalii spoliatori ai resurselor.

Nu cred că trebuie renunțat la turismul în Deltă, dar cred că protejarea mediului poate să însemne mai mult decât taxarea a orice și pentru orice.

Nu am nicio așteptare de la Statul Român, care continuă să nu-și protejeze monumentele. Tot ce sper, este ca turiștii, măcar câțiva, aceia care chiar iubesc natura, să ceară să primească ceea ce au plătit: curățenie, liniște, natură nepoluată, civilizație. Sper…

Și, cu riscul de a părea un egoist nemernic, sper să se mai domolească un pic campania asta publicitară care nu face niciun bine Deltei.

P.S. Nu cred că este rușinos ori umilitor să strângi ce rămâne în urma gunoaielor. Cam așa arăta locul respectiv după ce am umplut un sac de 150 litri cu resturi. Sac pe care a trebuit să-l car 28 de kilometri până la primul loc de colectare…

 

 

Un răspuns la „Delta noastră…”

  1. Ca intotdeauna, Comandante, ai dovedit ca ai un suflet sensibil ! Sunt total de acord cu tine ! M-as bucura ca lucrurile sa decurga normal iar natura din delta sa ramana … adevarata si mai ales nealterata !