Întrucât nenorocirea asta de pandemie ne ține – mai mult decât ne-am fi dorit și în contrast cu explozia de viață de afară – consemnați la domiciliu, cred că este un moment bun în care să călătorim cu gândul prin locuri în care am fost și pe unde – poate – am dori să mai mergem.
Și ce moment al anului ar fi mai potrivit decât sărbătoarea Paștelui, ca să povestim despre o țară cu aură de legendă și mit cum este Israelul. Acolo unde a început totul…
Impresiile mele despre călătoria în Israel, din 2007, le puteți găsi aici. Păcat că nu prea „sunt în mână” ca povestitor, dar – sper! – mă salvează imaginile.
De ceva timp, „forez” pe tărâm informatic într-o chestie care se numește Home Assistant (HA). Este un progrămel (Aiurea! – Este ditamai sistemul de operare) care îți poate face viața extrem de plăcută. În momentul de față, el este mai mult un integrator de automatizări decât un „asistent”, dar… lucrurile evoluează.
S-a mai dus un an! 2019. Nici mai bun, nici mai rău decât alții. Cu de toate… Am iubit, am urât, am muncit, am fost sănătoși și bolnavi, am avut noroc sau ghinion… Am rămas pe linia de plutire. S-a întâmplat chestia aia, cum îi zice ?… VIAȚA!
Nimic rău în asta: așa cum eu am dreptul să mă bucur de minunățiile Dumnezeiești ale naturii, de ce n-a avea și alții voie?! Doar că…
De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.