Mirifica i-a fascinat pe mulți. Mulți au avut harul ca, la un moment dat, să imortalizeze, prin cuvinte și imagini, crâmpeie din tumultul cotidian al acesteia.

În urmă cu ceva timp, Loredana și Mircică mi-au dăruit un album foto, majoritar alb/negru, ce să mai discutăm, un album comunist. Întrucât hârtia are tendința de a se deteriora, am hotărât, de ceva vreme, să-l transpun în spațiul virtual. Nu am reușit să scanez la o calitate mulțumitoare toate imaginile așa că nu o să găsiți aici întreg albumul.

Fotografiile sunt prezentate în ordinea prezentă în album și cu titlurile originale.

Totodată, am descoperit și un prieten – pe care nu l-am întâlnit niciodată: Dan Grigorescu, autorul atât al fotografiilor cât și al prefaței albumului, prefață pe care v-o redau nealterată mai jos.

Vegetație lîngă satul Crișan

Pe canalul Sulina

După ce străpunge sau lunecă de-a lungul granițelor atîtor țări, împuternicită de apele Europei, ajunsă la plenitudinea maturității, Dunărea, ca un balaur uriaș, își odihnește țeasta irigată de trei artere pe țărmul românesc al Mării Negre, dăruindu-i un ținut osebit ca structură, climă și aspect: Delta Dunării.

Clipă cu clipă, ceas cu ceas, apa mîloasă, grasă, și totuși atît de gustoasă la băut a Dunării, cară și depune ploconul țării, respingînd cu mîlul ei talazurile de apă sărată. În această luptă tenace cu marea, o mare obișnuită să se impună unor litorale pasive, înțeleptul, răbdătorul nostru pămînt învinge. Fenomenul acestei zămisliri este permanent perceptibilpe întreaga întindere cuprinsă între cele trei brațe prin care fluviul își termină cursa și dincolo de ele, departe în lături, prin multe bălți ale căror formă și adîncime fluctuează o dată cu variațiile deltei.

Pentru cine știe să vadă, pentru cine știe să asculte și să simtă, colcăie pe aceste meleaguri – cînd nisipoase, cînd mănoase, cînd plutitoare – viața.

Cetatea Heracleea

E o viață de o violență latentă, de puteri nemăsurate care se manifestă încet; însă această încetineală este o precipitare geologică; povestea deltei ține de domeniul istoriei. Cu cinci veacuri înaintea erei noastre aspectul deltei, al unei delte aproape inexistente, era acel al unei mîini cu cinci degete, prin care se vărsau apele Istrosului. Herodot ne spune că printr-unul din acele degete a urcat flota persană sub căpitănia lui Darius, iar istoricul Polibiu, cu trei veacuri mai tîrziu, pomenește existența unor grinduri și a unei cetăți statornicită între aceste brațe: Peuce.

Pentru noi însă, martoră peste mileniu stă Heracleea, așezată pe o căpățînă de deal, de unde, odinioară, domina valurile, iar acum, își lasă poalele umezite de clipocitul molcom al lacului Razelm, peste care, de sus, numai în zile de mare limpezime se mai ghicește la orizont, marea.

Astăzi au rămas trei brațe, toate navigabile, singurul apt la tonaj mare fiind cel din mijloc denumit oarecum impropriu „canal”, deoarece o mare parte din traseu este alcătuit de albia veche a brațului, „canal” fiind scurtarea meandrelor și bineînțeles îngrijita rectificare a malurilor.

Primul popas al omului ce se îndreaptă spre deltă e Tulcea, un oraș ciudat, așternut pe niște gurguie în chip de delușoare,de-a lungul malului drept al Dunării între ceatalul Chiliei, aflat amonte și în aval, ceatalul Sulinei; oraș ciudat pentru că plutește peste țiglele acoperișurilor sale un iz de orient accentuat de aburul ce se ridică sub orbitoarea lumină a amiezii sau de fantasma culorilor apusului pe fluviu.

În port, sub privirile ferestrelor aliniate, ale noilor blocuri, mișună ambarcațiunile cele mai diverse de la discreta și definitiva siluetă a lotcii – experimentată de secole – pînă la uriașele ceamuri (șlepuri destinate transportului de stuf), sau feluritele vase de pasageri, șalupe mici și mari, pescadoare, remorchere, macarale plutitoare, bacuri-dormitoare, vedete rapide și chiar un hotel plutitor.

În port își dau întîlnire cele mai capricioase anafoare învinse de tradiționala măiestrie a navigatorilor dunăreni. Nu o dată am asistat – ca la un spectacol de performanță – la plecarea unei mici vedete ce părea definitiv blocată între opt sau zece vase mari, fără zgomot, fără lovituri, fără măcar o singură zgîrietură, sau la acostarea unui tren de șlepuri – fiecare încărcat cu zeci de vagoane – tras de un singur remorcher – ca o turmă de elefanți de circ ce veneau să-și ia locurile la chei cu o tulburătoare blîndețe.

Tulcea, în mare măsură, anunță delta: e o pregătire la un mediu diferit, la ceva neașteptat și straniu.

Și dacă, din întîmplare ai călătorit cu avionul, sosind pe nerăsuflate, pasul obișnuit cu ritmul asfaltului bucureștean nu corespunde ritmului nou întîlnit în acest oraș exotic.

Tulcea, aș putea spune, este impregnată cu mirosul deltei, de mireasma acestui ținut despre care, în cursul unui pescuit pe unul din canale, Mihail Sadoveanu îmi spunea: „Îmi pare bine că și dumneata simți că delta este un continent!”

Într-adevăr, dacă prin continent înțelegem o lume aparte, atunci Sadoveanu avea desigur dreptate.

Tot Sadoveanu a spus: „o țară de basm”; da, e o țară a neașteptatului, a ineditului, a surprinzătorului. E delta coloniilor de păsări, uneori apărate de o inextricabilă junglă și alături Maliucul, cu blocuri moderne, lumini, laboratoare, ateliere, cinematograf; e delta potecilor lichide pe care lunecă tăcute, impecabilele lotci și, mai încolo, dîra camioanelor hurducăind printr-un nor de praf; e delta pescarului – spații de liniște neprihănită, tăcere întreruptă numai de căderea picăturilor de pe ghionder – și apropiatul centru de exploatare cu neîntreruptul huruit al drăgilor, tractoarelor, macaralelor, șalupelor, buldozerelor, helicopterelor, avioanelor, grupurilor electrogene; e delta localnicului, cu casa așezată în mijlocul ogrăzii, înconjurată de vite, păsări, acareturi și, dincolo de stuf, adăpostul bătut de vînt al cercetătorului în fragila cabană de scînduri; e delta în care, rezemat de o salcie uriașă cauți pînă-n zare puțină apă să-ți potolești setea și apoi, după cîteva săptămîni, tot aici, tot lîngă salcia aceasta, te temi să nu se răstoarne barca; e delta, ținut al țării noastre cu cea mai multă apă dar cu cele mai puține ploi; cu cele mai puține, dar cele mai violente; e delta micilor încăperi de apă, ca niște camere acvatice confortabile și, dincolo de un paravan subțire de stuf, lacul cu malul pierdut în negură; – e delta vînătorului, care urmărește o pradă diversă și bogată, și delta vînatului care, la rîndul său, vînează.

Darnică peste măsură, delta oferă bogățiile sale întregii lumi: vase încărcate cu mucava și hîrtie, trenuri și camioane pline de cutii de conserve, avioane grăbind sosirea prețioaselor icre negre sau a baloturilor cilindrice cu uriașii sturioni congelați. Și raci, și broaște, și vînat, și făină de pește…

Am întîlnit oameni ce afirmau că delta este o monotonă întindere de stuf și apă, părere ce poate fi susținută de cineva ce califică cinematograful drept scaune și pînză.

Într-adevăr, delta se lasă mai greu îndrăgită; nu are fațada spectaculoasă a muntelui, nu te copleșește la prima vedere cu insolența frumuseții sigură pe sine. Tainele ce și le dezvăluie treptat, rușinată parcă de atîta bogăție lăuntrică, te fac să o îndrăgești însă atît de profund încît un singur fir de trestie, aruncat undeva, să-ți trezească nostalgia.

Delta își deapănă poveștile în prea multe limbi ca o singură minte și o singură pereche de ochi să o poată descifra. De aceea, renunțînd la titlul amplu și oarecum exhaustiv „Delta Dunării” mi-am îngăduit să numesc prezentul album „În Delta Dunării” ca fiind arătate în el cele văzute de mine, și, aferent, lipsa altora multe.

Fotografiile adunate aici nu sînt de altfel decît încercarea unui îndrăgostit de-a vădi că cea mai frumoasă femeie din lume e cea pe care o iubești.

Astă dată poate cu dreptate.

Dan Grigorescu -1967

Ambarcațiunile sanitare gata de drum

Pădure sub „apele mari”

Drumul spre Marchelu

Nufăr

În aval de Uzlina

Dranov

Cuiburi

Sălcii inundate

Liane în pădurea Letea

La Sf Gheorghe

Lacul Razelm

Lîngă Litcov

La sud de Sarinasuf

Lacul Obretinul Mare

Talian de baltă

Intrare în lacul Fortuna

Pregătiri pentru sturioni

La Mila 23

În zori la Tulcea

„Garduri” pentru pește

Canal și cherhana

Stuf la Jurilovca

Gard la Mila 23

Gard la Mahmudia

Exploatare mecanizată la Chilia

Covor plutitor

Iris

Ceatalul Sulinei

Maliuc

Dragă la lucru

Pe canalul Perivolovca

Întîlnire pe Litcov

Zorile lîngă Belciug

Cabana Ilgani

Vasul „Oltenia” pe canalul Sulina

Spre Matița

Începe năvodirea

Pe canalul Dunavăț

Canalul Tătaru

Setcă bogată

Șarpe și nufăr

Azi și mîine

Pelicani în Babineț

Pelicani la pescuit

Pelicani pe cuiburi.

La pîndă

Stîrc de noapte

Pui de stîrc purpuriu

Cormorani

Egrete (Stîrc alb)

Pui de egretă

Pui de egretă mare

Pui de egretă mică

Corcodelul mare

Corcodelul mic cu pui

Pui de corcodel

Colonie

Cormorani mari

Pe canalul Păpădia

Pui de stîrc galben

Inextricabila junglă a coloniei mixte

Către Mila 8

Ouă de chirighiță

Stîrc purpuriu

Rață moțată

Cuib de rațe

Pui de lișiță

Lopătari la pîndă

Raci

Șarpe de apă

Cherhanaua de la Jurilovca

Tulcea – blocuri noi

Noul șantier

Mahmudia

La Jurilovca

Întoarcere la remorcă

Descărcarea stufului

Maliuc centru experimental

Pod la Sf. Gheorghe

Pescar din Karaorman

Sulina

Satul Nufărul

Pregătirea vîrșelor la Dranov

Casă la Pardina

Colț de casă la Ilgani

Pescar din Jurilovca

Așteptînd pe mama

Spre casă

Pescar la Mila 35

Spre școală

Casă din Pardina

Casă la Mila 23

În fața cabanei Uzlina

Întoarcere din larg

Se încarcă stuful

Vas de mare tonaj pe canal

Călătorind pe drum de apă

Gura talianului

Vechi și nou la Pardina

Satul Mila 23

Gard la Uzlina

Ceață la Crișan

Lotci la Sf. Gheorghe

Singură acasă

Vine furtuna

Carmacele pentru sturioni

La Mila 35

Rouă

La Mila 23

Plutele năvodului

Scoaterea morunului

Îmbarcarea morunilor

Pescadorul la cherhana

La remorcă pe canalul Dranov

Punerea năvodului

Stîlp și plute

Butuc și funii

Pescari la cherhanaua Jurilovca

Așezarea carmacelor în larg

Pescador la Mila 23

Aruncarea prostovolului

Cap de somn

Cap de morun

Încărcare

Scoaterea icrelor

Morun uriaș

Săparea canalului în Zebil

Prima încercare

Belșug

Coșuri cu pește la Crișan

Ciorbă pescărească

Lucru la carmace

În ghiolul Gorgova

Copac în deltă

Vase în portul Tulcea

Iriși

Două generații

Pelicani pe cuiburi

Tărtăcuțe

Încărcare mecanizată a stufului

Maliuc

În Tulcea

Ape mari

În sat

E toamnă

Mila 23

Cuiburi de cormorani

Cuibul lebedei

Apus de soare în deltă

În loc de încheiere….. (n.m.)

Dacă tot ai ajuns până aici – și eu cred sincer că nu ai pierdut timpul, poate ar fi bine să afli că:

Nu sunt prezentate toate imaginile din album. Și asta numai datorită nepriceperii mele în a le captura;
Unele imagini sunt trunchiate (în special cele care sunt imprimate pe două pagini). Poate, în viitor, am să găsesc o modalitate de a le prezenta așa cum sunt ele în album;
Numerotarea imaginilor a fost păstrată întocmai;
Ortografia este cea din albumul original;
Albumul original a apărut în București, în anul 1967;

Închei recomandându-vă, încă o dată, să-i mulțumiți pentru această întoarcere în timp celui ce a fost Dan GRIGORESCU!