Skol este una din notabilele excepții din lista mea de prieteni cu lăbuțe: nu 
este maidanez! Skol este un WEIMARANER veritabil.
Chiar și numele de Skol este unul de rezonanță, în limba suedeză „skol” însemnînd „noroc”.
Acum, eu nu știu cât noroc a avut Skol în viață, cert este că existența lui a fost legată, atât cât știu eu, de Aerodromul de la TUZLA unde era o apariție aproape iconică.
Slăbănog – de parcă nu ar fi mâncat în viața lui, deși adevărul nu a fost niciodată acesta, și continuu agitat – probabil și datorită fondului genetic, Skol te făcea să fii un pic precaut în relația cu el.
Având o viață de noapte agitată, fotoliul din fața biroului Dispatch era locul favorit de odihnă zilnică, mai ales pe timp de iarnă
Nimic mai fals: Skol era un cățel iubitor și dornic de a fi mângăiat, în ciuda ochilor gălbui și a atitudinii hotărâte, de cățel cu treabă.
Cunoscător, în detalii mici, al curții în care și-a petrecut mare parte din existență, nu ezita să meargă la vânătoare de popândăi și iepuri pe câmp.
„Stingeți mă unu’ lumina!”
De la aventurile din tufe și tufișuri i se trăgeau și numeroasele cicatrici de pe corpul slăbănog, el fiind un cățel care nu prea se amesteca în evenimentele bianuale prilejuite de perioada nuntitului. Domn, de… Și discret la modul extrem. Este drept că nu prea s-au văzut urmași de-ai lui prin curte.
Cert este că vânător fiind, folosea diferite mirosuri de mascare. „Parfumul” inconfundabil de mortăciune, împrumutat de pe câmp, trebuie să admit că îl făceau extrem de ne-mângâiabil, chiar și de către cei cu un simț al mirosului mai slab.
Nu pot să povestesc despre Skol fără să vorbesc despre prietenia, greu explicabilă, cu un alt cățel pe care l-am cunoscut, și anume Kid.
Skol și Kid nu s-au certat niciodată, nici pentru mâncare, nici pentru favorurile vreunei frumuseți canine. Dovadă și fotografiile de mai sus. Poate tot prietenia a făcut ca la aproape două luni după ce Kid a plecat în raiul cățeilor, într-o zi de decembrie 2015, Skol să îl urmeze.