Mă feresc, cu eforturi mari, de orice formă de partizanat pe acest site. Cred, însă, că atunci când neghiobii și trădătorii își dau mâna, venind care mai de care cu idei supte din pix și argumentează că „este Ok cu brațul Chilia”, adevărul trebuie spus, mai ales dacă formularea acestui adevăr este făcută prin glasul Academiei Române. Continuă lectura „S.O.S. Mirifica!”
Paradis – Jurnal de Bord
De ceva vreme crește, în măruntaiele linuxiste ale server-ului, un Jurnal de bord al unei intreprinderi ce poate părea irealizabile: Aducerea Raiului pe Pământ! Continuă lectura „Paradis – Jurnal de Bord”
Morunul uriaș (1981)
Pentru că am un pic de timp, am zis să continui cu redările dintr-un timp care – clar! – nu se va mai întoarce vreodată. Filmările fac parte dintr-un documentar realizat de Studiorile Sahia pe baza materialelor strânse prin eforturile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în regia lui Ion Bostan, în anul 1981. Documentarul prezintă viața pescarilor din Delta Dunării, în căutarea morunului uriaș, într-un peisaj mirific, încă actual.
Morunul este cel mai valoros pește al apelor noastre, fiind considerat nu numai Sturionul cel mai de preț, ci și gigantul peștilor din Marea Neagră. Tradițional, acesta se pescuia, în special, la gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră, loc în care se cumulează o serie de condiții care au făcut posibilă prinderea acestuia.
Înainte de a începe competiția în aruncat cu piatra pentru „atitudine ne-conservaționistă” aș vrea să vă spun că să judeci prin prisma perceptelor actuale istoria, este cel puțin… deplasat. Oamenii aceia, așa au trăit și nu ei sunt de vină pentru cvasi-extincția acestei specii. Poate ar fi bine să ne uităm mai acuzator către cei pentru care o masă pescărească fără storceag este „cîh”, deși morunul este pe lista peștilor protejați strict de măcar 10 ani.
Rămân, totuși, amintirile despre leviatanii Mării Negre…
Pescari de sturioni (1962)
Se pare că britanicii, călători de când se știu, ne-au lăsat și nouă ceva amintiri din vremurile în care Mirifica era un pic mai neîmblânzită. Iar eu continui, pe măsură ce descopăr aceste fragmente de istorie, să vi le restitui. Nu pot decât să mulțumesc celor de la British Pathe pentru generozitatea de a pune la dispoziție o bucățică din timpurile anului 1962.
Deși comentariul este netradus, nu cred că pune probleme generațiilor actuale.