Nu este primăvară! De fapt nu prea este nici iarnă. Cu toate astea este vreme urâtă, deci de stat în casă, deci de editat video, deci… de postat un nou filmuleț. Continuă lectura „Drum la Gorgova (2022)”
Început de drum spre Paradis…
Deși este jumătatea lui februarie, se pare că vremea nu mai are răbdare: un soare de primăvară timpurie răscolește toate chemările la viață ce au fost ca într-o adormire de vreo doi ani. Și m-a pălit un dor de ducă de mă doare!
Ca să mai îmi treacă, am umblat la cutia cu amintiri. Și o să împart cu voi bucuria unui început de drum pe care l-am parcurs de nenumărate ori. Nu de fiecare dată singur, nu de fiecare dată fără îndoieli, dar de fiecare dată, cu aceiași bucurie.
Ceea ce ați văzut, este, de fiecare dată, începutul aventurii… De fapt, partea de început – mai suportabilă! – a drumului spre aventură. Și cum, mai semnificativ, ar putea începe orice aventură altfel, decât prin trecerea unui hotar? A unui hotar de apă…
Dar, despre drumuri și hotare, despre speranțe, dezamăgiri ori victorii am să vă povestesc altă dată, mai pe îndelete. Nu de alta, dar este posibil ca în vreo trei ani, sub asaltul “civilizației”, aceste drumuri să dispară, și, de dragul verilor frumoase ce au fost, merită povestit despre ele.
Iar dacă un pic din bucuria verdelui Mirificei a rămas cu voi, înseamnă că nu v-am răpit degeaba trei minute de viață.
Morunul uriaș (1981)
Pentru că am un pic de timp, am zis să continui cu redările dintr-un timp care – clar! – nu se va mai întoarce vreodată. Filmările fac parte dintr-un documentar realizat de Studiorile Sahia pe baza materialelor strânse prin eforturile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în regia lui Ion Bostan, în anul 1981. Documentarul prezintă viața pescarilor din Delta Dunării, în căutarea morunului uriaș, într-un peisaj mirific, încă actual.
Morunul este cel mai valoros pește al apelor noastre, fiind considerat nu numai Sturionul cel mai de preț, ci și gigantul peștilor din Marea Neagră. Tradițional, acesta se pescuia, în special, la gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră, loc în care se cumulează o serie de condiții care au făcut posibilă prinderea acestuia.
Înainte de a începe competiția în aruncat cu piatra pentru „atitudine ne-conservaționistă” aș vrea să vă spun că să judeci prin prisma perceptelor actuale istoria, este cel puțin… deplasat. Oamenii aceia, așa au trăit și nu ei sunt de vină pentru cvasi-extincția acestei specii. Poate ar fi bine să ne uităm mai acuzator către cei pentru care o masă pescărească fără storceag este „cîh”, deși morunul este pe lista peștilor protejați strict de măcar 10 ani.
Rămân, totuși, amintirile despre leviatanii Mării Negre…
Pescari de sturioni (1962)
Se pare că britanicii, călători de când se știu, ne-au lăsat și nouă ceva amintiri din vremurile în care Mirifica era un pic mai neîmblânzită. Iar eu continui, pe măsură ce descopăr aceste fragmente de istorie, să vi le restitui. Nu pot decât să mulțumesc celor de la British Pathe pentru generozitatea de a pune la dispoziție o bucățică din timpurile anului 1962.
Deși comentariul este netradus, nu cred că pune probleme generațiilor actuale.
Mică monografie a Deltei Dunării (1983)
A dat hărnicia în mine! Sau mi-e tare dor de Mirifica! Mai degrabă…
Cert este că, atunci când cauți informații cât de cât organizate despre Delta Dunării, găsești după ce îți faci conturi, stabilești parole și o groază de alte nimicuri care îți fac viața amară. Sau poți găsi aici…
Și cum până când va fi gata monografia Mirificei așa cum mi-o doresc eu, o să mai curgă multă apă pe Dunăre, postfața Albumului de fotografie pe care, în parte, l-am prezentat acu’ fo’ două săptămâni, scrisă de un om cu adevărat documentat (este drept, mai mult istoric decât naturalist, și aici mă refer la Gavrilă SIMION), într-un mod accesibil și într-o carte pe care mai nimeni nu o mai bagă în seamă – a fost exact ce doream să ofer celui dornic de o înțelegere mai profundă a „fenomenului Delta Dunării”.
Acum „mic” este doar un termen relativ căci cuprinsul monografiei este unul destul de întins. Vă asigur însă, că oricât de familiarizați sunteți cu universul deltaic sau cunoscători ai fenomenului, tot veți găsi undeva, în cuprinsul monografiei, lucruri și aspecte pe care nu le cunoașteți.
Am păstrat nealterată grafia și toponimia existentă la momentul publicării albumului. Dacă veți găsi termeni necunoscuți, sunteți liberi să căutați explicații.
Și prin această monografie încerc să redau circuitului informațional pagini pe care, în mod nedrept și mult prea devreme, s-a așternut praful.
Închei, îndemnându-vă, încă odată, să aruncați un ochi și pe scurta biografie a lui Gavrilă SIMION.
Enjoy!
Impresii de călătorie. Israel-2007
Întrucât nenorocirea asta de pandemie ne ține – mai mult decât ne-am fi dorit și în contrast cu explozia de viață de afară – consemnați la domiciliu, cred că este un moment bun în care să călătorim cu gândul prin locuri în care am fost și pe unde – poate – am dori să mai mergem.
Și ce moment al anului ar fi mai potrivit decât sărbătoarea Paștelui, ca să povestim despre o țară cu aură de legendă și mit cum este Israelul. Acolo unde a început totul…
Impresiile mele despre călătoria în Israel, din 2007, le puteți găsi aici. Păcat că nu prea „sunt în mână” ca povestitor, dar – sper! – mă salvează imaginile.
Thassos 2019
A trecut ceva vreme de când nu am mai pus nimic nou pe site. Ca să nu credeți că a căzut în uitare, am considerat că a trecut suficient timp din iulie anul trecut pentru ca impresiile să se decanteze, să nu fie prea „la cald”. În același timp, experiența reușită a vacanței în Thassos m-a făcut să realizez câte prejudecăți pot să am legat de locuri, fapte sau oameni…
Dar… mai bine vă invit în Thassos-ul văzut prin ochii mei.
La 6 Martie
Primăvară. Nu târzie, ba chiar în timpul ei. Știți voi: anotimpul acela când bărbații, scăpați de chinul mărțișorului, de agonia lui 8 martie și de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere gospodăresc Paștele, se uită în stânga, se uită în dreapta și… poți citi mai departe aici.
Delta noastră…
De o vreme – trei săptămâni, mai precis – FaceBook-ul personal este asaltat 
zilnic de postări care popularizează Delta Dunării (Mirifica mea dragă…).
Nimic rău în asta: așa cum eu am dreptul să mă bucur de minunățiile Dumnezeiești ale naturii, de ce n-ar avea și alții voie?! Doar că…
URGENT !!!
Ceea ce presimțeam/bănuiam/eram sigur că o să se întâmple, să vezi ce… ? S-a întâmplat! Am ajuns la fundul sacului energetic personal! Bateriile neîncărcate astă-vară au ajuns la capacitate critică, Nu zic, sunt o groază de elemente care “favorizează” fenomenul, atât social, cât și pe la muncă.
Și pentru că în lupta cu conjurația imbecililor, nu pot învinge (!?!), am apelat la funcția reparatorie a site-ului. Și am mai debitat un articol pe tema Raiului-pe-Pământ (pentru mine): Mic ghid de C.O. în Deltă.