URGENT !!!

Ceea ce presimțeam/bănuiam/eram sigur că o să se întâmple, să vezi ce… ? S-a întâmplat! Am ajuns la fundul sacului energetic personal! Bateriile neîncărcate astă-vară au ajuns la capacitate critică, Nu zic, sunt o groază de elemente care “favorizează” fenomenul, atât social, cât și pe la muncă.

     Și pentru că în lupta cu conjurația imbecililor, nu pot învinge (!?!), am apelat la funcția reparatorie a site-ului. Și am mai debitat un articol pe tema Raiului-pe-Pământ (pentru mine): Mic ghid de C.O. în Deltă.

Tot de dor de vară…

Cum priveam eu așa pe fereastră la fulgii cât palma și la mocirla care se forma prin curte m-a apucat iar dorul de soare…

Sunt convins că acest lucru are să se întâmple din ce în ce mai des în perioada următoare, asta fiind răsplata pentru lipsa completă a perioadei de încărcare a bateriilor din vară. Dar să revin la concret: Mi-am adus aminte că acum ceva timp pregătisem de publicare materialul cu escapada în Grecia continentală din 2016. Dar nu l-am publicat deoarece era cam nefinisat. Astăzi nu mi s-a mai părut chiar atât de nefinisat. Iar imaginile, chiar frumoase, mare parte din ele.

Pentru cine este curios, articolul poate fi citit aici.

Asta până răsare soarele….

De dorul verii ce a fost…

M-a apucat așa, brusc, un dor mare de Mirifica pe care nu am văzut-o vara asta, și de prieteni, și de nopți lungi de vară, și de dimineți timpurii, și iarăși de prieteni dragi, și de Dunăre…

Și dacă m-a apucat, am lăsat totul… baltă și am început să răsfoiesc albume cu fotografii. Afară plouă enervant…

Și în fotografii este soare și zâmbesc fericiți oameni tineri care se bucură de soare și care trăiesc o parte din poveștile pe care le puteți citi aici…

 

Webmin

Am găsit – accidental – o sculă, care mi se potrivește foarte bine, pentru administrarea unui server Linux. Respectiva sculă se numește WEBMIN și este… WOW!

După ceva aventuri, generate de competențele personale, am reușit instalarea aplicației care acum este “up and running”.

 

Amintiri cu prieteni

… „răsfoiam” ceva fotografii mai vechi, și am dat peste fotografiile a doi oameni. Oameni total diferiți, trăitori în locuri total diferite, ale căror vieți s-au „atins” punctual de câteva ori și care mi-au fost prieteni.

Am reușit să public astăzi o poveste pe care doream de mai mult timp s-o spun. Poate a ieșit mai dezlânată dar… așa povestesc eu!

Upgrade hardware

Astăzi a fost ziua cubulețului HP Proliant Microserver Gen8 care a primit în dar o inimioară nouă – Pentium G2020T/2.50GHz/3MB – și, extrem de important, încă 2GB memorie RAM, împlinind 4 GB în total.

Toată “investiția” fo’ 200 de lei. Poate suma asta era mai folositoare cheltuită cu altă destinație dar… ce nu face omul ca să-i funcționeze acceptabil serverul web ?!?

După câte pot să observ, chiar și pensionarea Celeronului are efecte pozitive. Oricum, la ritmul în care upgradez eu serverul, cred că o să scoată Intelu’ procesorul neuronal pe piață…

 

Probleme Gogule?

Da Gogule, probleme.

Încet-încet aflu și eu care este deosebirea dintre un server adevărat și unul de încropeală. Din păcate aflu pe banii mei: PC-ul folosit ca și server a crăpat. O să văd ce. Așa că, în regim de avarie, revenim la HP Gen8 cu doar 2 GB RAM și cu Celeron pe post de… inimioară. Detalii, poate, mai încolo….

Noi aventuri… informatice

Am tot cochetat cu ideea de a avea un „server” ceva mai rapid. Am făcut ceva investiții „majore” într-un PC vechi căruia i-am mai pus un 4GB RAM (DDR2 taică…) meniți să-i țină companie unui Core 2 Quad(Q6600/2.4GHz). Procesorul este și motivul pentru care PC-ul mai ființează ca atare întrucât, în opinia mea, este cel mai “tare” procesor quad/non HT care a fost fabricat de Intel.

Și dacă tot mă jucam un pic am zis să testez și noul Ubuntu Server 18.04 LTS. Am ajuns la concluzia că, din motive de matrice RAID, nu se instalează așa ușor noul LTS. Dar, mai cu anasâna, l-am convins într-un final apoteotic.

În același timp am hotărât să corectez aspectele care nu-mi conveneau în instalarea anterioară a WordPress (ceva probleme pe la drepturi, pe acolo), așa că am trecut la versiunea ȘURLIGAIE a sit-ului.

Ce a ieșit se poate vedea/evalua aici!

Restart!

Astăzi m-am hotărât să mă ocup un pic și de site, pe care l-am abandonat pentru o vreme. De fapt, ca să fiu sincer, am vrut să văd cât de rapid „crapă”. Na, că n-a crăpat!

Deci, care cu furci, care cu topoare, la treabă! Dar la cum am programul – organizat alandala – o să vedem cât de “natural” o să mă mișc…