Fiind perioadă cu viruși liber zburdători în peisaj, acu’ fo’ cinci zile, mă pune… cine te pune să te scarpini când nu te mănâncă, să văd ce informații există „pă net” despre draga mea Gorgova (de care îmi este tare, tare dor!). Și dă-i și caută, și caută, și… mai nimic! Zic: Wikipedia știe tot. Și caut! Și găsesc… „componentă a comunei Maliuc…”.
Home Assistant
De ceva timp, „forez” pe tărâm informatic într-o chestie care se numește Home Assistant (HA). Este un progrămel (Aiurea! – Este ditamai sistemul de operare) care îți poate face viața extrem de plăcută (sau nu, depinde cum stai cu nervii). În momentul de față, el este mai mult un integrator de automatizări decât un „asistent”, dar… lucrurile evoluează.
Pentru că eu am început să am ceva rezultate, fără prea multă muncă sau bani, dacă vreți să vă exersați neuronul, căutați aici !
În Delta Dunării. 1967
Dacă tot am parte de un pic de „consemnare la domiciliu” și vremea nu este strălucită, m-am hotărât să vă ofer spre răsfoire un album de fotografie (majoritatea alb-negru) realizat în Mirifica (AKA Delta Dunării), album pe care îl puteți răsfoi aici.
Albumul abordează Delta Dunării ca un tot și scoate în evidență și prefacerile la care epoca încearcă să o supună. Cu ce rezultate știm deja…
Calitatea fotografiilor lasă uneori de dorit (și mă refer strict la posibilitățile tehnice ale epocii deoarece calitatea artistică este dincolo de orice suspiciune) dar puteți da vina atât pe calitatea materialului primar – albumul fiind destul de vechi și răsfoit – cât și pe abilitățile strict limitate ale subsemnatului în ceea ce privește prelucrarea grafică. Dar, dincolo de orice suspiciune, acest album rămâne dovada că Mirifica a vrăjit nenumărați oameni de-a lungul timpului, oameni ce au încercat să o păstreze în amintire așa cum au simțit-o. Am să încerc să fac de așa natură încât prezentarea acestui album să fie prima dintr-o serie.
Sper că mărimea paginii să nu vă descurajeze! Și apoi, ce altceva aveți de făcut?
P.S. L-am aflat, cu această ocazie, pe Dan Grigorescu, despre care am făcut o mică documentare ce poate fi găsită aici.
Thassos 2019
A trecut ceva vreme de când nu am mai pus nimic nou pe site. Ca să nu credeți că a căzut în uitare, am considerat că a trecut suficient timp din iulie anul trecut pentru ca impresiile să se decanteze, să nu fie prea „la cald”. În același timp, experiența reușită a vacanței în Thassos m-a făcut să realizez câte prejudecăți pot să am legat de locuri, fapte sau oameni…
Dar… mai bine vă invit în Thassos-ul văzut prin ochii mei.
La mulți ani!
S-a mai dus un an! 2019. Nici mai bun, nici mai rău decât alții. Cu de toate… Am iubit, am urât, am muncit, am fost sănătoși și bolnavi, am avut noroc sau ghinion… Am rămas pe linia de plutire. S-a întâmplat chestia aia, cum îi zice ?… VIAȚA!
O trupă (al cărei fan nu prea sunt) are un vers genial – demn de un Nichita Stănescu, în opinia mea: “apusul e răsăritul privit de la spate”.
Cam așa este și cu noaptea “dintre ani”: depinde de perspectivă.
Iar pe tine, Prietene, te doresc aproape și la capătul deceniului, ce începe fix mâine, cu o viață împlinită, plină cu de toate (că nu se poate numai cu bucurii), viață care să ne “ardă” până la plăsele dar să ne lase demnitatea sănătății! În rest… sper că ești conștient că nu se pot îndeplini simultan toate dorințele, tuturor….
La mulți ani!
Nessy
Upgrade!
Pentru cei care, asemeni mie, rulează în regim home un server cu WordPress, am publicat povestea instalării acestuia, împreună cu Ubuntu 18.04 LTS, LAMP și cu certificat SSL.
Pagina se află aici…
O picat…electricu’!
Când să zic și eu că ce bine lucrează serverul, tata și mama la toată informatica, adică… produsu’ ENEL a hotărât să arate clar cine-i șefu’. E drept că întreruperea era programată (dacă nu sunt fan al site-ului ENEL, asta e…), e drept că nu m-am îngrijit de un UPS da’ de la 09.25 și până la 17.23 serverul a luat o pauză de la alimentare. Ceea ce mă îndeamnă mai abitir spre articolul promis despre “home hosted” vs. “web hosted”.
Până una-alta, îmi cer eu scuze pentru absența din on-line de astăzi!
La 6 Martie
Primăvară. Nu târzie, ba chiar în timpul ei. Știți voi: anotimpul acela când bărbații, scăpați de chinul mărțișorului, de agonia lui 8 martie și de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere gospodăresc Paștele, se uită în stânga, se uită în dreapta și… poți citi mai departe aici.
Delta noastră…
De o vreme – trei săptămâni, mai precis – FaceBook-ul personal este asaltat 
zilnic de postări care popularizează Delta Dunării (Mirifica mea dragă…).
Nimic rău în asta: așa cum eu am dreptul să mă bucur de minunățiile Dumnezeiești ale naturii, de ce n-ar avea și alții voie?! Doar că…
HTTPS://
De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.
Bine, acum nu este nicio garanție că dacă cineva cu ceva cunoștințe în domeniu își pune mintea la lucru, nu o să reușească să „spargă” minunăția de site. Dar, cel puțin, cine intră, are oarece garanție că știe unde intră.
O chestiune micuță care mi-a mâncat mult timp… Nu ea în sine, ci pregătirile pentru acest pas. Multe detalii în ceea ce privește configurarea DNS pentru că, cripdos cum sunt, nu am vrut să plătesc nimănui pentru acest serviciu. Și până acum am reușit să țin site-ul „up & runing” cu investiții aproape ZERO în soft și servicii de găzduire. Spun „aproape” deoarece numele de domeniu a trebuit să-l cumpăr, n-am avut încotro.
Cât de rentabil este să găzduiesc în regim home un site? Subiectul merită o discuție mai amplă.
Până una-alta, am vrut să marchez istoric momentul. Despre cum am făcut, o să apară mai târziu un articol în care am să descriu și pașii.