S-a mai dus un an! 2019. Nici mai bun, nici mai rău decât alții. Cu de toate… Am iubit, am urât, am muncit, am fost sănătoși și bolnavi, am avut noroc sau ghinion… Am rămas pe linia de plutire. S-a întâmplat chestia aia, cum îi zice ?… VIAȚA!
O trupă (al cărei fan nu prea sunt) are un vers genial – demn de un Nichita Stănescu, în opinia mea: “apusul e răsăritul privit de la spate”.
Cam așa este și cu noaptea “dintre ani”: depinde de perspectivă.
Iar pe tine, Prietene, te doresc aproape și la capătul deceniului, ce începe fix mâine, cu o viață împlinită, plină cu de toate (că nu se poate numai cu bucurii), viață care să ne “ardă” până la plăsele dar să ne lase demnitatea sănătății! În rest… sper că ești conștient că nu se pot îndeplini simultan toate dorințele, tuturor….
La mulți ani!
Nessy